Integrare 1.0

Adaptarea Ioanei ține foarte mult de modul în care societatea o acceptă și o încurajează pentru a depăși handicapul, de a-l transforma într-o normalitate atât cât e posibil.

Încercăm să nu o ferim pe Ioana de privirile curioase ale trecătorilor. Cu toate acestea s-a ajuns la situația cel puțin neplăcută în care trecătorii o agață pe Ioana cu privirea, pun un bookmark pe ea și o caută apoi cât timp mai e în preajmă, o iscodesc într-un mod agresiv.

Privirile noilor curioși devin sfredelitoare atât pentru Ioana cât și pentru noi.  Noi am început însă să trecem peste asta. Ioana abia acum descoperă că e descoperită. Zilele trecute am asistat neputincioși la o situație nouă, neplăcută desigur pentru noi ca părinți și suntem mai mult ca siguri că pentru Ioana a avut un efect mult mai puternic.

Nu avem un parc anume în care ieșim cu copiii, locația acestuia fiind aleasă în funcție de ora la care se trezesc și de alte activități pe care le avem în zona respectivă. Cum întâmplarea a făcut să ajungem într-un cartier din București care are și un parc de curând modernizat, am zis să profităm de o plimbare. S-a întâmplat așa:

Două doamne mai în vârstă ajung în dreptul Ioanei. Una din ele se apleacă spre ea și cu un ton compătimitor întreabă: “-Te doare puișor…? Sărăcuța de tine!”

Nu știm ce anume a determinat pe acea doamnă să spună asta. Poate că a existat un sentiment pozitiv la origini sau poate altceva, nu știm. Ceea ce este foarte important pentru noi, e ceea ce a urmat după. Ioana ne-a bombardat cu întrebări: “De ce mi-a spus sărăcuța? Dar de ce doamna aceea m-a întrebat asta? De ce?”
Am fost puși în fața situației de a nu avea un răspuns care să o mulțumească pe Ioana sau măcar pe noi. Pentru că nu am știut ce să răspundem, ne-am dorit să uite repede episodul, și să se joace în continuare… Să uite cumva, repede și definitiv.

Ne-am făcut iluzii singuri, pentru că întrebările au continuat în drum spre casă, din ce în ce mai insistente și mai decantate, gramatical vorbind.Te mai pufnește și plânsul atunci când crezi că ea nu observă asta, de ciudă că nu ai răspunsurile la tine. Partea cea mai aiurită din toată povestea asta, e faptul că Ioana vede, simte și întreabă ce e în neregulă cu ea.

Suntem siguri că oamenii care o “ajută” să se simtă “altfel” nu se gândesc o clipă la transformările interioare ale micuței.
Ne dorim să avem toate răspunsurile până când nu vor mai exista întrebări din partea Ioanei!

Momentan lucrăm la câteva. Orice sfat e binevenit.

 integrare

Leave a Reply